Antenele sunt componente esențiale în diverse sisteme de comunicații și joacă un rol vital în transmiterea și recepția semnalelor electromagnetice. Există trei tipuri de bază de antene, fiecare cu propriile caracteristici și aplicații.
1. Antena dipol
Antena dipol este una dintre cele mai simple și mai utilizate antene. Este format din două elemente conductoare, de obicei de lungime egală, cum ar fi fire drepte sau tije. Lungimea fiecărui element este de obicei aproximativ jumătate din lungimea de undă a semnalului cu care este proiectat să lucreze.
Antenele dipol au mai multe avantaje. Au o structură relativ simplă, ceea ce le face ușor de fabricat și instalat. Ele oferă, de asemenea, un model de radiație destul de omnidirecțional în plan orizontal, ceea ce înseamnă că pot trimite și primi semnale cu putere relativ egală în toate direcțiile din jurul antenei.
Acest lucru le face potrivite pentru multe aplicații care necesită o acoperire largă, cum ar fi transmisia radio și unele sisteme de comunicații fără fir. Dar antenele dipol pot avea semnale mai slabe în direcția verticală, iar performanța lor poate fi afectată de obiectele din apropiere și de mediu.
2. Antena Monopol
O antenă monopol este similară cu o antenă dipol, dar are un singur element conductor. Celălalt capăt al elementului este conectat la un plan de masă sau un contrapoz. Lungimea unei antene monopol este de obicei aproximativ un sfert din lungimea de undă a semnalului de lucru. Antenele monopol sunt utilizate în mod obișnuit în dispozitivele mobile de comunicații, cum ar fi telefoanele mobile și radiourile portabile.
Au un model de radiație oarecum omnidirecțional, deși nu este la fel de simetric ca o antenă dipol. Antenele monopol au dimensiuni mai compacte decât antenele dipol, ceea ce reprezintă un avantaj în aplicațiile în care spațiul este limitat. Ele pot fi, de asemenea, proiectate pentru a fi integrate în structurile dispozitivelor.
Cu toate acestea, pot necesita o împământare atentă și o potrivire cu linia de transmisie pentru a asigura performanțe optime. Prezența unui plan de masă sau a unui contrapoz poate afecta, de asemenea, caracteristicile antenei și poate necesita o proiectare și dimensionare adecvate.
3. Antena Yagi
O antenă Yagi este o antenă direcțională formată din mai multe elemente. Are de obicei un element condus, care este elementul care este conectat direct la linia de transmisie și este responsabil pentru radiarea și recepția semnalelor. Există, de asemenea, unul sau mai multe elemente parazitare, inclusiv reflectoare și directori.
Reflectorul este plasat în spatele elementului antrenat și ajută la redirecționarea semnalului în direcția înainte, reflectând o parte din energie. Directorul este plasat în fața elementului condus și îmbunătățește în continuare directivitatea antenei prin focalizarea semnalului într-o direcție specifică.
Antenele Yagi sunt foarte eficiente în direcționarea semnalelor într-o direcție specifică. Ele pot obține un câștig mare, ceea ce înseamnă că pot furniza un semnal mai puternic în direcția dorită și un semnal relativ slab în alte direcții. Acest lucru le face potrivite pentru aplicații care necesită comunicații pe distanță lungă într-o direcție specifică, cum ar fi recepția televiziunii, legăturile fără fir punct la punct și unele sisteme radar. În comparație cu antenele dipol și monopol, acestea sunt mai complexe în construcție și necesită o proiectare și o aliniere atentă a componentelor pentru a obține performanțe optime.